Sunt sigură că majoritatea dintre voi v-aţi întrebat cel puţin o dată în viaţă de ce soarta v-a pedepsit într-un asemenea hal încât să treceţi prin chinul unui viol sau
a unui abuz sexual.
Ştiu că este dureros, confuzia capătă proporţii infinit de mari, incapacitatea de a mai lua decizii işi face şi ea simţită prezenţa. Nu ştii în ce direcţie să te îndrepţi şi nici ce să faci .Având în vedere circumstanţele e şi normal să te simţi atât de derutată. Din păcate acest amalgam de sentimente negative se datorează în mare parte în momentul respectiv întrebărilor, ce nu va ajută. Ba mai mult, nu conştientizăm, dar ele ajung să devină distructive pentru psihicul nostru. Ne seacă de puteri încetul cu încetul şi ne duc pe culmile cele mai înalte ale disperării.
Asta vă doriţi? Sunt sigură că nu. Chiar şi aşa, în aceste circumstanţe ce răspunsuri aţi primit? Cumva au fost foarte vagi şi sunau în felul următor: "Aşa a fost să fie" ; " Nu ştiu de ce, dar n-are rost să te gândeşti la asta acum" ; " Asta e viaţa cu bune şi cu rele. " ; Dacă aţi întreba o persoană credincioasă raspunsul ar fi asemănător: " Aşa a vrut Dumnezeu. " V-au mulţumit răspunsurile? Nu? Atunci e clar că nu are rost să insistaţi pe acest aspect. De ce? Pentru că şansele de a rămâne în aceeaţi stare sau chiar de a se agrava sunt direct proporţionale cu aceste frânturi de gânduri, încercări de a găsi răspunsuri, de a inţelege din această perspectivă problema. E timpul să acţionaţi constructiv, să vă schimbaţi un pic modul de gândire şi să vă axaţi pe alte aspecte, zic eu, mult mai importante. Cum ar fi? Păi în primul rând să încercaţi să înţelegeţi, să iertaţi şi să vă iertaţi, să acceptaţi viaţa aşa cum este ea. Pare greu, nu? Ca să nu zic chiar imposibil. Într-adevăr pare, dar nimic nu este imposibil. Măcar încercaţi, să vă studiaţi în detaliu pe parcurs reacţiile, emotiile şi modul în care gîndiţi. În majoritatea cazurilor se poate simţi o ameliorare per asamblu a vieţii. Oricum, studiate în profunzime, aceste întrebări distructive, ne dezvăluie şi alte aspecte la care poate nici ne-am gandit .În loc să pornim în căutarea unor soluţii, să experimentăm, dacă nu merge, să încercăm şi altceva, noi ne afundăm tot mai mult în abisul asurzitor al întrebărilor ce ne storc de energie fizică şi psihică. Ne consumăm, devenim din ce în ce mai frustrate datorită lipsei răspunsurilor rezonabile şi ne învârtim într-un cerc vicios, care nu face altceva decât să ne distragă atenţia de la lucrurile cu adevărat importante în viaţa. Nu mai avem capacitatea de a aprecia lucrurile mărunte, aparent lipsite de importanţă, dar care în esenţă pot reprezenta totul pentru noi. Lăsăm timpul să se scurgă pe lânga noi, refuzăm să ne implicam în tot felul de activităţi care alta dată ne făceau plăcere, nu ne simţim bine dacă atenţia este focalizată asupra noastră şi lista continuă... Până când?! Până când tu decizi că este timpul de o schimbare şi când eşti cu adevărat MOTIVATĂ să faci ceva în acest sens. De asemenea întrebările distructive îşi pot extrage seva şi din prezenţa fricii, ce ne determină să nu acţionăm constructiv. Ne este frică să pătrundem pe un tărâm total necunoscut nouă, să ieşim din aşa zisă zonă de confort pentru că dincolo nu ştim ce ne asteaptă. Dar aici, parcă e bine şi aşa, pentru că intervine rutina, ne spunem că o să supravieţuim noi cumva. Ne dorim doar să treacă zilele ca firele de nisip într-o clepsidră. Dar până când? Nu ne-a fost dat în viaţa doar să supravieţuim, ci să trăim cu adevărat, să preţuim ce avem, să ne bucurăm de micile plăceri ale vieţii. Doar că, pentru noi este mult mai greu să ajungem acolo.
Efortul depus este imens pentru că în primul rând e greu să tragem tare să revenim cu gândirea şi cu sentimentele pe un făgaş normal şi mai apoi să perseverăm pentru a ne împlini visele şi pentru a ajunge cât mai sus. Personal consider că e mai uşor pentru noi să îndeplinim a doua parte decât restul persoanelor care n-au trecut printr-o astfel de traumă. De ce? Ajungem să cunoştem în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnaă suferinţa şi ne dorim enorm de mult să avem în suflet tot timpul linişte sufletească. Odată trecut primul pas suntem MOTIVATE şi mai mult să ne atingem ţelul.
 Consider că e mai indicat să ne îndreptăm atenţia asupra altor aspecte ce ne pot face viaţa mai frumoasă decât să insistăm să ne punem întrebări, la care oricum răspunsuri nu vom găsi în cele din urmă. Ne fac mai mult rău decât bine şi nu ajungem să conştientizăm acest lucru abia când e prea târziu.
|
