Primii paşi spre un nou început
|
Meniu site
Calendar
Sondajul nostru
Mini-chat
Statistici
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0 |
Sfaturi Pentru persoanele aflate întâmplător pe acest site sau pentru cele care au trecut prin experienţa unui viol sau a unui abuz sexual voi enumera în rândurile ce urmează câteva sfaturi despre modul cum se procedează în astfel de situaţii, pentru a depaşi peste această încercare sau măcar de a porni pe drumul istovitor al vindecării. Încă de la inceput ţin să precizez că informaţiile vor fi prezentate într-o manieră subiectivă, învăţate şi puse în practică de către mine. Prefer să prezint sfaturile dintr-o altă perspectivă fără să mă axez pe generalităţi pe care le gasiţi aproape pe orice site ce are articole legate de viol.  Eu aş numi violul sau orice formă de abuz sexual, un eveniment ce schimbă brusc şi iremediabil viaţa unei femei. Şi când spun iremediabil mă refer la imposibilitatea de a se mai întoarce la viaţa pe care o avea înainte de producerea violului. Ea ajunge din pacate să cunoască una dintre cele mai grave forme ale suferinţei psihice caracterizată de majoritatea ca fiind un gol imens în suflet presărat de un amalgam de sentimente negative. Ce simte mai exact o persoana aflată într-o astfel de postură? În primul rând constată că viaţa ei este zdruncinată din temelii, din păcate percepţiile despre barbaţi, omenire şi viaţă în general ajung să fie schimbate la 180 de grade. Din exterior nu e de mirare că prietenii, familia ajung să nu îşi mai recunoască persoana dragă afectată. Sfaturi pentru familie, prieteni, apropiati, etc. : Ce este de facut? Pentru persoanele din anturajul victimei este bine de ştiut câteva lucruri esenţiale: Ar fi indicat să nu o lăsaţi să doarmă singură în zilele imediat următoare de la producerea incidentului. S-ar putea să aibă coşmaruri şi să-i fie frică dacă se află într-o încăpere singură. Fiţi întelegători şi răbdători cu ea. Ascultaţi-o dacă vrea sa vorbească despre ce s-a intamplat. Este un pas important făcut de ea către vindecare. Este important să ştie că-i sunteţi alături şi că se poate baza pe voi. Adesea multe dintre ele işi pierd încrederea în propria persoană şi în oamenii din jur. Cateva indicii concludente pentru starea victimei sunt izolarea, negarea evenimentului şi refuzul de a vorbi despre cele întamplate. Îndrumaţi-o să meargă la un medic ginecolog, pentru eventualele boli, răni sau pentru o sarcină nedorită cât şi pentru eliberarea unui certificat medico-legal cu care să se prezinte mai apoi la poliţie pentru a avea o proba solida in procesul intentat asupra agresorului. De cele mai multe ori certificatul medico-legal eliberat de IML (Institutul de Medicină Legală) se dovedeşte a fi principala probă împotriva violatorului, care l-ar putea trimite după gratii. Există posibilitatea ca victima să refuze să parcurgă paşii de mai sus. În acest caz SĂ NU INSISTAŢI SAU SĂ O OBLIGAŢI. S-ar putea să refuze datorită incomodităţii, fricii faţă de violator, ruşinii şi sentimentului de vinovaţie, prezent în majoritatea cazurilor. Respectaţi-i deciziile, este foarte important să capate încredere în ea, cât şi în persoanele din jurul ei. Insistaţi asupra faptului că nu se face vinovată pentru cele intamplate. Vinovaţia de cele mai multe ori reprezintă un obstacol în calea vindecării. Încurajaţi-o să meargă la un psiholog sau la un psihoterapeut. Dacă acceptă să meargă la un medic ginecolg şi la poliţie, de obicei i se oferă şansa de a avea parte de consiliere psihologică gratuită. Citisem undeva pe internet că victima are nevoie de o adeverinţă de la poliţie din care să ateste faptul că a fost violată pentru a fi consiliată gratuit de un psiholog la ceva timp dupa producerea violului. Personal, mi se pare o aberaţie totală. Daca ea refuză să depună plângere iţi pierde dreptul la terapie gratuită?!? Mda, prefer sa nu comentez nimic legat de legislatia în rigoare din Romania. De asemenea s-ar putea să exagereze în unele situaţii, sau să acţioneze într-un mod care nu o caracterizează deloc. Să nu o judecaţi, respingeţi, acuzaţi şi aşa mai departe. O persoană ce a trecut prin trauma unui viol poate suferi schimbari radicale în vieţa personala cât şi cea profesională. Sfaturi pentru persoana afectată În ceea ce te priveşte pe tine, persoana cea mai afectată în acest caz, ar fi bine să ştii câteva lucruri. Doar tu esti singura persoană capabilă să te ajute cu adevărat în situaţia care te afli. Greu de crezut, nu? Ei bine se poate, cei drept cu multă răbdare, munca, voinţă şi motivaţie cât cuprinde. Toate aceste elemente au o contribuţie semnificativă în vederea remedierii situaţiei.  În primele zile după viol ar fi indicat să ceri ajutorul celor apropiaţi. Vei avea nevoie. Nu te lăsa influenţată de emoţiile care le ai în acele momente, deşi ele sunt atât de intense încât nu le poţi controla şi te blochezi. Pentru siguranţa sănătăţii tale mergi la un medic specialist ca să te asiguri că nu te vei trezi şi cu alte surprize pe viitor. Dacă ai curajul şi tăria să îţi denunţi persoana care ţi-a făcut rău e foarte bine, asta în cazul în care nu iti este frică de o eventuală răzbunare. Sunt şi anumite cazuri particulare în care violatorii sunt chiar persoane din anturajul nostru, prieteni, cunoştinţe de familie sau chiar rude. Uneori în astfel de cazuri şansele de a avea câştig de cauza la judecătorie sunt ceva mai reduse decât în mod normal. Fără probe sau martori ei pot scăpa cu basma curată de acuzaţii. Doar tu eşti în măsura să decizi ce vei face. Dacă poţi să îl denunţi bine, daca nu, renunţă pentru liniştea ta sufletească. Însa e periculos să îl laşi să scape, şansele ca el să recidiveze sunt destul de mari. Va urma o perioadă destul de dificilă pentru tine în care vei trece uneori de la extaz la agonie. Nu aş putea sa iţi spun exact ce vei simti şi în direcţie vor merge lucrurile. Asta pentru că fiecare caz e unic în felul său, întrucât contexul social, familial, anturajul sunt diferiţi la fiecare persoană în parte. Cel mai indicat ar fi ca in această perioadă să gaseşti motive de a merge mai departe, propunetş un ţel, care să te motiveze. Fă un plan de acţiune concret. Gândeşte-te la ceva ce ţi-ai dori să faci în următorul interval de timp (depinde de tine cât e de lung, poate fi şi chiar de câţiva ani). Dar atenţie să fie o activitate care să iţi facă plăcere, să fie unul dintre visurile tale, să ai în primul rând dorinţa de a te autodepăşi. Vei căpăta mai multă încredere în tine. Şi aici fac referire la orice. Să urmezi cursuri de dans, coafură sau cosmetică, să iţi termini studiile cu o anumită medie, să inveti să gateşti, să lucrezi într-un anumit domeniu care iţi place, să te apuci de un anumit sport şi să iţi doreşti să atingi anumiţi parametrii ce tind spre performanţă pentru tine, etc. Visul meu s-a materializat de curând si acum îmi doresc să ating noi obiective ce par la prima vedere dificile pentru mine.  Bun, acum gândeşte-te ce ţi-ai dori, scrie ideea pe o foaie de hartie. După transpune pe foaie obstacolele ce crezi că ţo se vor ivi în cale. Apoi estimezi durata de finalizare. În funcţie de aceste aspecte iţi faci un plan pe care sa îl îndeplineşti. Eventual acorzi din timpul unei zile 1 oră planului tău. La sfarsit scrii dacă crezi cu adevărat ca vei reusi să duci la bun sfarşit visul tău. Şi pe parcurs poţi ţine şi un jurnal în care să scrii de exemplu la o lună dacă ai făcut ceva ca sa iţi realizezi visul. Dacă i-ai acordat timp, dacă ai renunţat la anumite lucruri, poate bani sau timp pentru a-l duce la bun sfarţit. Încearcă. Dar atenţie!!! Adesea ne propunem ceva care ne determină să ne simţim mai bine pe moment, să uităm ce s-a întâmplat. Încearcă să-ţi trăieşti viaţa şi NU DOAR SĂ SUPRAVIEŢUIEŞTI. Momentan e bine şi aşa, dar să nu cazi şi tu în aceeaşi capcană şi să nu mai ieşi din stare asta, doar pentru că a început să devină mai confortabil. Intervenind aici şi obişnuiţa şi mulţumirea că e bine şi atât. Nu e bine doar atât. Nu te mulţumi cu puţin. Poţi mai mult. Încearcă tot timpul să te autodepăşeşti.Vei vedea că satisfacţia e mult mai mare dacă vei reuşi să treci peste barierile rutinei şi te vei avânta în necunoscut. Nu aştepta ca rezultatele să apară imediat. Ele se vor vedea în timp. Când zbuciumul din interiorul tău e prea mare, scrie tot ce te apasă într-un jurnal. Asează-ţi gândurile pe o bucată de hârtie. Descarcă-te. Nu le lasa să capăte proporţii dezastruoase în tine. Eu aşa am procedat şi crede-mă nu e chiar o soluţie bună. Nu contează că o sa iţi ia o oră, două... Important este să te simţi tu bine.Caută pe internet tot felul de site-uri de dezvoltare personală sau care iţi stârnesc interesul. Parcurge câte o oră pe zi citind de pe internet tot felul de articole. Citeşte, mai inveţi câte ceva. Ar fi indicat ca la scurt timp după producerea violului să fii consiliată de un psiholog sau de un psihoterapeut. Ambele variante sunt bune. Dacă nu ai curajul sau renunţi pe parcurs poţi merge şi după ce se vor mai limpezi apele. Nu contează că vor trece 6 luni, 1 an, 2, 3 sau 7. Psihoterapia sau consilerea psihologică sunt extrem de utile în situaţia noastră, ele pot ameliora situaţia şi de cele mai multe ori reuşesc să ne redea liniştea sufletească aâat de mult cautată. Şi pentru că trăim vremuri grele în care poate unii dintre noi suntem restricţionaţi din punct de vedere financiar, poate că nu avem suportul financiar pentru a apela la astfel de specialişti. Din fericire pentru noi existş câteva organizaţii non-guvernamentale în ţară care vin în sprijinul nostru şi ne oferă terapie gratuit. O să va enumăr doar câteva dintre ele, pot fi într-un număr mult mai mare, trebuie doar să căutaţi pe internet una în orasul care locuiţi.Eu din păcate doar atâtea am reuşit să găsesc: Bucureşti: Sensiblu, ADRA, Estuar Cluj-Napoca: AFIV ARTEMIS, Minte Forte Sibiu: ALEG Satu Mare: AFIV ARTEMIS Constanţa: Estuar Am găsit şi un link util cu mai multe organizaţii şi chiar numerele lor de telefon : http://mi-a-fost-furat-sufletul.blogspot.ro/2010/02/lista-adaposturilor-pentru-victimele.html V-aş recomanda ca pe tot parcursul terapiei să aveţi pe cineva drag lângă voi, care să vă susţină. E un pic mai dificil să treci de una singură prin sedinţele de consiliere sau psihoterapie. Dar daca aveţi un pic de voinţă şi vă gasiţi o motivaţie pentru care să continuaţi, nimic nu e imposibil. Se poate şi neavând alături pe nimeni. Şi dacă tot vorbim de ajutor specializat să aducem în discuţie şi psihiatrul. Părerile sunt şi vor fi împărţite, iar în ceea ce mă priveşte am preferat pe cât posibil să rezist să nu ajung acolo. De ce? Consider că afecţiunea nostră este una temporară ce se poate remedia şi fără tratament medicamentos. Eu văd tratamentul medicamentos pentru noi ca fiind doar un simplu zid ce se interpune între noi şi pacea interioară pe care o căutam. Nu va ameliora cu nimic situaţia. Doar amână verdictul. Şi poate că durerea din suflet ăn unele cazuri va fi diminuată, dar poţi să faci asta şi prin alte mijloace! De una singură şi crede-mă că mai multe beneficii vei avea şi satisfacţii personale. Dar menţionez încă o dată că e strict părerea mea vis a vis numai de problema noastră. Poate în cazul altor probleme, cum ar fi schizofrenia,afecţiuni bipolare au efect. De ce privesc lucrurile dintr-o astfel de perspectivă? Marea majoritate dintre medicamentele psihotice pot provoca dependenţă şi nu fac altceva decât să încetinească procesele la nivelul fiecarui neuron în parte din structura creerului. Nu ştiu în ce masură va putea face faţă medicamentul fluxului mare de emotii ce ne dau viaţa peste cap. Şi dacă medicamentele nu işi vor face efectul psihiatrul va avea tendinţa să n schimbe tratamentul, să ne îndoape cu alte medicamente poate mai puternice, cu mai multe efecte adverse. Dar în cazul în care situaţia e gravă şi intervine şi o depresie, care nu te mai ajută să gândeşti limpede atunci e cazul într-adevar să apelezi la un psihiatru.  Una dintre cele mai puternice motivaţii pe care le-am avut pe parcursul terapiei a fost să nu ajung internată la un spital de psihiatrie sau să iau calmante sau medicamente pentru depresie. Poate că o să spuneţi că e greu. Niciodată nu o sa neg o astfel de afirmaţie. Şi mie mi-a fost. Dar pe parcurs acel "NU POT" a suferit transformări radicale până am ajuns să spun că : Orice se poate dacă ai voinţă. Trebuie doar să crezi în tine, să crezi că vei reusi. Fiecare dintre noi avem capacitatea de a ne reveni, ea există în fiecare dintre noi. Abia aşteaptă sa fie descoperită. Tu te-ai străduit suficient de mult să o gaseşti?
Am lăsat la urmă poate ce e mai important pentru tine şi anume credinţa. Fie că ne referim la credinşa religioasă sau la convingerea că putem realiza ce ne-am propus, respectiv la încrederea în sine, ea trebuie cultivată cu grijă. Nu aştepta ca rezultatele să apară peste noapte. Să te rogi divinităţii să poţi uita tot şi mâine sa fii alt om... E imposibil. Şi apropo că tot venii vorba de divinitate. Prefer să-i spun divinitate şi nu Dumnezeu pentru că s-ar putea ca printre noi să mai fie şi persoane ce imbraţişează o alta religie. Fie că vorbim de creştini, musulmani, calugări budisti, etc. Respect întru totul orice religie şi oricare ţi-ar fi divinitatea ta (Dumnezeu, Allah, Buddha, diferiţi zei) aici fac referire la fiecare dintre ei.  Când simţi că nu mai poţi roagă-te şi în acelaşi timp descarcă-te. Se spune că plânsul în timpul rugăciunii are un efect pozitiv asupra celui ce se roagă. Dacă te simţi mai bine continuă procesul apropierii tale cu Dumnezeul tău. Mergi la slujbe, spovedeşte-te la un duhovnic. Dar să fie unul în care ai încredere, deşi uneori s-ar putea să fie în zadar spovedania şi mai mult rău sa iţi facă. Depinde de fiecare persoană în fiecare parte.Am cunoscut cazuri în care spovedania a ajutat şi cazuri în care nu a avut vreun efect benefic. De cele mai multe ori credinţa reprezintă unul dintre cei mai importanţi catalizatori în procesul vindecîrii. Cineva spunea că "rugaciunea este cea mai puternica forma de energie pe care o poate genera cineva." În rândurile ce urmează iţi prezint o rugăciune folositoare pentru noi. Dacă crezi că te ajuta spune-o de mai multe ori pe zi, când iţi este mai greu, înainte de a adormi sau când vrei tu: Dă-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, Curajul de a schimba ceea ce-mi stă în putere Şi întelepciunea de a face diferenţa dintre ele... Toate sfaturile de mai sus chiar dacă nu vi se par rezonabile, sunt un ajutor real .Măcar încercaţi câteva din ele. Vă pot face viaţa mai uşoară. Tu decizi când e momentul oportun să îţi schimbi viaţa. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
