Poate vă întrebaţi ce legătură are înfrângerea cu subiectul nostru. Ei bine, legătura dintre cele două este extrem de strânsă şi greu de depistat încă din fazele incipiente.

În momentul când apare o dezamăgire, un eşec, în viaţa noastră ne gândim mai întâi că noi suntem de vină, în urma deciziilor pe care am ales să le facem. Noi ne asumăm toată responsabilitatea. Undeva în subconştientul nostru trauma este prelucrată şi trimisă mai apoi în sfera conştientului.În consecinţă este trimisă şi asupra gândurilor şi acţiunilor pe care le facem, în aşa fel încât ne va îndruma fără să ne dăm seama spre cele mai negative emoţii şi spre cel mai mic randament în derularea unei acţiuni.Energia ta va fi focalizată spre tot felul de emoţii disfuncţionale ce te vor duce într-o stare de apatie totală, fără chef de viaţă şi de muncă.

Nu ajungem să conştientizăm că de fapt modul cum a perceput fiecare dintre noi trauma are repercusiuni diferite şi unice în acelaşi timp asupra noastră. Contextul familial, prietenii, anturajul, ne influenţează foarte mult modul de a gândi astfel că vom raspunde diferit la infrângerile ce ajung să facă parte inevitabil din viaţa noastră. Unii dintre noi suportă mai uşor înfrângerea, o acceptă şi consideră că e o bucaţică din istoria vieţii lor, alţii nu se impacă cu gândul că au fost pe locul 2 sau chiar mai jos, nu acceptă că au eşuat în încercarea de a îndeplini o sarcină. Particularinzând un pic ultimul caz, aici intervin şi alţi factori de ordin emoţional: încăpăţânarea, orgoliul mult prea mare, ce nu te mai lasă să vezi şi parţile  bune, catastrofarea. Şi când spun catastrofare mă refer la tendinţa de a exagera, de a face din ţânţar armăsar şi de a considera că tocmai ţi s-a întâmplat cel mai groaznic lucru de pe lumea asta. Dar oare chiar aşa stau lucrurile în realitate?

Evident că raspunsul este NU.

Şi chiar dacă noi femeile  vedem un pic diferit lucrurile faţă de bărbaţi legat de tot ce ne inconjoară, cu mai multă gingăşie, sensibilitate, punem accent pe detalii, care aproape in majoritatea cazurilor fac diferenta.

Fiind acum şi un pic subiectivă consider că e mai rău să nu te poţi folosi de cele 5 simţuri pe care omul le posedă, să  rămâi infirm pe viaţă  în urma unui accident, să nu ai ce manca sau ce pune pe masă copiilor tăi, în cazul în care eşti parinte, să nu poţi fi tratat de boala de care suferi din diferite motive (situaţia finaciară, birocraţia, distanţa prea mare, etc. Şi aici mă gândesc la bolnavii de cancer din România,  la bolnavii de malarie şi alte boli tropicale din zonele ecuatoriale şi deşertice.Poate cel mai trist caz e reprezentat de bolnavii de HIV/SIDA) şi orice altceva ce te impiedica să te bucuri de viaţa Marele avantaj al nostru este că noi  dupa actul in sine, suntem nevoite să ne înfruntăm barierele impuse de noi şi nu de societate, divinitate sau de soartă. Poţi oricând să paşesti dincolo de limitele impuse de tine,  indicat ar fi să o faci atunci când ai ceva mai multă încredere în tine, când eşti dispusa să iţi schimbi un pic modul de viaţă, când ai curajul sa paşeşti în necunoscut.

Atâta timp cât îţi vei plânge de milă, nu vei putea să înfrunţi toate provocările ivite zilnic în calea ta şi te vei izola de restul lumii, nu vei realiza că de fapt înfrângerile din viaţa ta nu sunt altceva decat o oglindire a gândurilor tale.

Cât timp vei considera că înfragerile sunt un lucru rău în viaţa ta, nu vei putea să vezi şi aspectele pozitive, nu vei putea învăţa din greşelile făcute ca mai apoi să incerci  nu le mai repeţi, nu iţi vei putea analiza la rece reacţiile…

Nu realizăm că de fapt gândurile noastre atrag în mod inconştient exact aceleaşi acţiuni la care am dori să nu se ajungă niciodată.Să luam un caz concret. Dacă mă gândesc cu inverşunare şi cu frică că o să pic un examen atunci mintea mea se va seta în mod inconştient pentru a duce la bun sfarsit misiunea: aceea de a nu  obţine nota de trecere dorită. Teama, ce capătă proporţii mult prea mari, iţi îngradeşte capacitatea de a te concentra şi implicit de a putea reţine informaţiile. Va ajunge chiar să iţi blocheze mintea şi să nu mai poti reţine nimic. Vei intra în panică şi frica va deveni din ce mai înfricoşătoare. Poate chiar iţi va crea insomnii noaptea, nu te mai poţi odihni şi ziua te vei trezi mai obosită decat te-ai culcat,  morocanoasă, irascibilă şi fără chef de viaţă. De cele mai multe ori ajungem să ne resemnăm şi să ne spunem că asta e viaţa. Îţi sună cumva cunoscut? Uită-te atentă la dinamica tuturor acţiunilor, de unde se porneşte şi unde se ajunge. Hai să vedem împreună:  începem prin a ne gândi la eventualitatea de a eşua la examen şi sfarşim prin….evident tot prin a pica examenul. Chiar asta iţi doreşti? Sunt sigurş că nu.

Hai sa incercam sa gandim un pic diferit.Este evident ca esti presat de timp si se apropie un examen important.Nu ai invatat suficient pe parcurs si acum esti nevoit sa asimilezi o cantitate mare de informatii intr-un timp relativ scurt.Ce-i de facut?In primul rand nu intra in panica.Incearca sa te calmezi si mai apoi analizeaza situatia la rece.Vezi situatia per asamblu:ce ai de facut,in cat timp ai de facut,care ar putea fi factorii care ar putea sa iti puna piedici,care ar putea sa fie factorii ajutatori si acum urmeaza partea cea mai importanta.Cauta SOLUTII.Scrie-le pe o foaie.Pe toate. Nu conteaza cate sunt. Le recitesti de cateva ori si in final alegi una dintre ele. Care crezi tu ca e cea mai plauzibila. O pui in aplicare.

Observatie! Nu te uita in urma, nu te mai gandi daca o fi bine sau rau. Mergi  inainte. Fara resentimente si fara teama.

Şi chiar dacă rezultatul nu va fi cel dorit de tine încearcă să priveşti şi partea bună a lucrurilor. Nu poate fi mai rău de atât. Cea fost mai greu a trecut şi inevitabilul s-a intâmplat. Poate că a fost ocazia perfectă să realizezi că ai deprins anumite obiceiuri ce iţi îngreunează munca, să realizezi că incapăţânarea ta a de a crede că  tot ceea ce ai facut este bine… Poate de ce te temeai tu mai tare a prins contur şi în realitate. Si ce?! E doar una dintre etapele pentru a ajunge să cunosti succesul. Credeai ca fi uşor?

Nimic nu este uşor în viaţă pentru că drumul spre succes este pavat cu eşecuri şi multe obstacole. Dar şi răsplata va fi pe măsură. Perseverenţa e unul dintre factorii determinanţi.

Ai putea foarte bine sa iţi transformi eşecul într-un adevarat succes. Şi acum probabil că te intrebi: "La ce imi trebuie, când deja fapta e făcută şi nu mai are rost pentru că nu pot repara nimic”. Raspuns greşit.  Chiar ai nevoie să faci acest lucru pentru a putea fi în primul rând mai uşor de acceptat situatia,  pentru a vedea care au fost punctele slabe ce te-au adus până aici ca să ştii ce anume să eviţi şi să faci pe viitor. Ar fi indicat ca aici să scoţi la lumină punctele tale forte, să te foloşeşti de ele în mod conştient şi constant.  Cum poţi să faci toate astea? Simplu. Iaraşi iţi sugerez să notezi totul pe o bucată de  hârtie. Aşa vei putea vizualiza mai uşor situaţia per asamblu şi iţi vei da seama ce este de făcut în continuare.

                Eu chiar ţi-as sugera să iţi feliciţi adversarii pentru victoria obţinută şi să le spui o vorba bună colegilor care au eşuat împreună cu tine. De ce? Pentru că astfel vei da dovadă că ai mentalitate de învingător chiar şi atunci când pierzi. Hai sa iţi spun ceva. Adevaraţii învingători, indiferent că vorbim de lumea sportului, de servici, de şcoala, sau de anturajul în care traieşti, sunt aceia care  incearcă să işi depăseaşcă propriile limite, să simtă că s-au dus dincolo de barierile impuse de ei înşişi.  Chiar dacă rezultatul nu e unul satisfăcător pentru alţii, pentru tine poate reprezenta o reuţită. Gandeşte-te poate cât de greu ţi-a fost să ai o relaţie cu un bărbat ce te atrage şi totuşi şi-a fost frică să te aproprii de el, gândindu-te că trecutul s-ar putea repeta .Pentru alte femei e uşor şi li se pare absolut normal.

                Dacă nu iţi vei transforma eşecul într-o victorie, cel mai probabil situaţia se va repeta cât de curând şi te vei supăra întrebându-te unde ai greşit şi de data asta. Poate iţi va fi frică că situaţia să se repete şi poate vei amâna sau evita tot felul de activităţi, care altă dată iţi făceau plăcere. Dacă nu te vei lăsa să vezi lucrurile aşa cum sunt, simple în eşenţa lor, dar complicate pentru ca aşa ne place nouă să le facem, nu vei realiza cu adevarat unde ai greşit. Lasă lucrurile să se liniştească şi după poţi analiza situaţia. Asa cum orice apă tulbure se va limpezi într-un final aşa şi noi avem capacitatea de a analiza situaţia la rece pentru a găsi cele mai bune soluţii. Nu te judeca, învinovăţi, pedepsi şi nu iţi găsi tot felul de reproşuri, pe care vrei sa ţi le adresezi ţie personal. Toate vor avea repercursiuni asupra ta. Iartă-te, lasă-te să duci o viaţă liniştită, lasă-te să fii împăcată cu tine însăţi. O meriţi, fiercare dintre noi avem acest drept .O puteam avea, dar fiecare decide pe parcurs cât este de dispus să muncească pentru a ajunge acolo.

Pe parcursul existenţei mele am învăţat că nu este greu să ajungi în vârf, ci este mai greu să te menţii acolo sus. E aspectul care face diferenţa, care face ca provocarea sa fie mai incitantă.

Doar atunci când vei realiza că este mai uşor să iţi accepţi înfrângerea, te vei putea bucura din nou de viaţă, că pacea şi liniştea vor stărui în sufletul tău atât cât vrei tu şi  că nu este îngrozitor ceea ce ţi s-a întamplat, ci este îngrozitor să nu fii în  stare să înduri durerea cauzată de eşec.